Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului

Universitatea Tehnica Gheorghe Asachi din Iasi

Facultatea de Inginerie Chimica si Protectia Mediului

PN-II-RU-TE-2014-4-0405, Nr. 274/1.10.2015

Dezvoltarea și optimizarea unui sistem inovativ foto-fenton-peroxon pentru degradarea micropoluanților din apă

Home

Obiective generale

Bugetul proiectului

Raport 2015

Raport 2016

Raport 2017

Etapele proiectului

Etapa 2015

Etapa 2016

Etapa 2017

Diseminare rezultate

Echipa de cercetare

Contact

 

 

Descrierea proiectului

 

Prezentul proiect propune dezvoltarea și optimizarea unui sistem inovativ foto-Fenton-peroxon pentru degradarea micropoluanților organici din apă. O nouă tehnică integrată de tratare, care combină puterea și avantajele catalizei eterogene (tratarea rapidă a efluenților la pH apropiat de neutru) cu cele ale procesului peroxon (degradarea intensificată a compușilor organici în volumul de soluție și regenerare a catalizatorilor de tip Fenton).

WHO și UNEP au atras atenția relativ recent asupra pericolului reprezentat de compușii de tip endocrine disruptors. Dintre substanțele chimice în uz, în jur de 800 au fost identificate ca fiind de tip endocrine disruptors. Unele substanțe chimice, cunoscute ca fiind inofensive în formă pură, pot deveni nocive în amestec. Principalele surse de compuși de tip endocrine disruptors sunt reprezentate de stațiile de epurare a apelor uzate menajere (produse de curățenie și îngrijire personală), ape uzate provenind de la spitale, ape pluviale, combinate chimice, ferme agricole și de creștere a animalelor.

Apare astfel necesitatea dezvoltării de tehnologii de tratare/epurare capabile să îndepărteze un domeniu larg de compuși organici prezenți, în general, în concentrații scăzute. În cadrul prezentului proiect se are în vedere dezvoltarea unui sistem fiabil pentru epurarea finală a apelor uzate în raport cu micropoluanții. Procedeul propus, foto-Fenton-peroxon, constă în cuplarea fotocatalizei Fenton eterogene cu oxidarea de tip peroxon, atât peroxidul de hidrogen cât și ozonul fiind generate in situ.

De asemenea, se vor sintetiza și investiga noi matrici de cărbune activ, funcționalizate cu grupări acide, impregnate cu oxizi de Fe și Mn, și, respectiv, dioxid de titan dopat cu Fe. Se vor prepara aerogeluri de suprafață mare, acoperite cu nano-oxizi Fenton.

 

În cadrul etapei 2015 a prezentului proiect de cercetare s-au stabilit metodele și procedurile generale de lucru, au fost selectați compușii organici model și s-au efectuat studii preliminare privind sinteza și caracterizarea unor compozite de cărbune activ cu Fe imobilizat.

În vederea preparării unor compozite prin impregnare umedă au fost selectate câteva materiale de cărbune activ (PICA și Aquasorb Jacobi, Vierzon, Franța) cu diferite proprietăți texturale și chimice. Caracteristicile suprafeței matricelor de cărbune activ au fost determinate cu ajutorul izotermelor de adsorbție-desorbție cu N2.

Izoterme de adsorbție-desorbție cu azot la 77 K pentru matricele suport de cărbune activ

Baie GFL 1092

Imaginea SEM pentru 1%Fe-L27, precursor Fe(NO3)3 x 9H2O

 

Impregnarea umedă a fost realizată cu ajutorul unei băi de apă termostatate, cu mișcare orbitală, de tip GFL 1092, același aparat fiind utilizat și pentru studiul proceselor de adsorbție.

 

Tabel Fe imobilizat pe cărbune activ prin impregnare umedă.

Matrice suport

Pica L27, Pica S21, Pica F22, Pica X17

Precursor Fe

FeSO4 x 7H2O, FeCl3, Fe(NO3)3 x 9H2O

Concentrație Fe soluție precursor, mM

9-227

Timp impregnare, h

1-3

Temperatură impregnare, K

318-338

Temperatură post-impregnare, K

328-723

 

Imaginile SEM ale matricelor de cărbune activ evidențiază schimbările de morfologie ca urmare a impregnării cu soluții apoase ale precursorilor de Fe, fiind afectată porozitatea matricei.

S-au efectuat, de asemenea, teste de fotoliză și fotocataliză pe micropoluanții model folosind.fotoreactorul de laborator UV-Consulting Peschl (lampă UV de presiune medie) utilizat pentru efectuarea testelor experimentale.

Fotoreactor de laborator

Degradare foto-Fenton eterogenă, 100 mg/L 4-CP

(imagine compozite Fe-L27)

Au fost testate compozite Fe-cărbune activ, fiind obținute randamente de degradare în raport cu 4-CP de peste 98% după 30 min de iradiere UV.

 

În cadrul etapei 2016 au fost sintetizate si caracterizate compozitele de cărbune activ cu fier imobilizat. Obiectivul etapei precedente a constat în obținerea de compozite de cărbune activ cu fier impregnat prin impregnare umedă directă, acest obiectiv fiind completat în prezenta etapă prin obținerea de compozite de cărbune activ impregnate cu Fe prin oxidare cu permanganat și, respectiv, prin obținerea de compozite de cărbune activ acoperite cu TiO2 dopat cu Fe. Suplimentar, au fost preparate compozite bazate pe cărbune activ prin metoda coprecipitării de Fe în mediu alcalin.

Au fost obținute compozite tip monolit și particule de aerogel conținând grafen dopat cu TiO2.

S-au studiat performanțele catalitice ale acestor materiale în privința degradării unor molecule model de micropoluanți, precum ibuprofen, diclofenac sau para-clorofenol. Aceste performanțe au fost comparate cu cele ale unor noi tipuri de catalizatori Fenton de tip hidoxizi dublu lamelari.

 

Distribuția dimensiunii porilor pentru cărbunele activ S21, compozit magnetic S21 și, respectiv, compozit magnetic S21 pretratat cu HNO3

Analizele TG și DTG în atmosferă de Argon pentru compozitul Fe-Mn-L27

Modelarea cinetică de ordinul pseudo-II pentru adsorbția ibuprofenului pe compozit Fe-L27 tratat termic la 400°C, 550°C și 700°C.

 

Degradarea moleculei de Ibuprofen prin fotoliză, fotocataliză și, respectiv, cataliză foto-Fenton folosind L27GAC impregnat cu Fe.

Eficiența foto-degradării moleculei de ibuprofen după 1h de iradiere UV folosind compozite granulare magnetice de diferite matrici suport de cărbune activ, pH7

Evoluția spectrului UV în timpul foto-degradării moleculei de Ibuprofen folosind Fe(II)/ZnFeAl LDH

 

În cadrul etapei 2017 s-au obținut și caracterizat o serie de noi compozite Fenton și s-au alcătuit programele experimentale necesare evaluării influenței principalilor parametri asupra performanțelor procesului foto-Fenton-peroxon și, respectiv, modelării matematice și optimizării acestui proces condus în regim discontinuu și, respectiv, continuu.

Mai întâi s-a alcătuit un program factorial fracțional pentru procesul de fotodegradare a moleculei de Ibuprofen în vederea stabilirii semnificației statistice a dozei de catalizator Fe-L27 (550 °C), a tipului de lampă (Non-O3 și, respectiv, generatoare de O3), a concentrației de H2O2, precum și a valorii inițiale a pH-ului soluției de Ibuprofen.

În vederea evaluării semnificației factorilor și interacțiunilor dintre variabilele independente, s-au reprezentat diagramele Pareto și normale (probabilitatea funcție de efect standardizat) pentru cele două răspunsuri considerate în cadrul programului experimental.

 

(a)                                                 (b)

Diagrama normală (a) și graficul Pareto (b), unde A = tip lampă, B = pH, C = Fe-L27, D = H2O2

 

Pentru factorii categorici și pentru intervalele de variație a factorilor numerici considerați în cadrul programului experimental, ordinea semnificației efectelor principale asupra gradului de tratare este: concentrație H2O2> valoare pH>doză Fe-L27>tip lampă. Dacă importanța efectului datorat concentrației de H2O2 poate fi pusă în special pe seama unui interval de variație relativ larg, ceilalți trei factori prezintă efecte de mărimi comparabile, evidențiind superioritatea procesului foto-Fenton-peroxon în comparație cu procesele de oxidare componente.

În vederea efectuării testelor experimentale privind degradarea micropoluanților prin proces foto-Fenton-peroxon în regim continuu, s-a realizat instalație la scară micro-pilot.

Este exemplificată evoluția degradării moleculei de Ibuprofen în prezența Fe-L27 prin proces foto-Fenton-peroxon condus în regim continuu.

Evoluția degradării Ibuprofenului prin proces foto-Fenton-peroxon condus în regim continuu în prezența Fe-L27, H2O2 dozare inițială și, respectiv, continuă (Ibuprofen 0,1 g/L, H2O2 0,25 g/L, AC Fe-L27 0,4 g/L, pH=3)

 

În cazul moleculei de ibuprofen se poate observa o scădere mai lentă a concentrației când peroxidul de hidrogen este adăugat continuu, după 150 min fiind atins un grad de tratare în raport cu molecula de IBP de aproximativ 93%, această valoare fiind relativ constantă odată cu acumularea unei concentrații critice de H2O2. În cazul dozării inițiale a H2O2, procesul de degradare foto-Fenton-peroxon atinge randamentul maxim (grad de tratare 100%) după 80 min însă, după 110 min, procesul de generare a radicalilor hidroxil scade în intensitate ceea ce conduce la o ușoară scădere a valorii gradului de tratare, după 260 minute de operare înregistrându-se un grad de tratare de 83%.

Modelarea procesului foto-Fenton-peroxon, operat în regim continuu, s-a realizat prin metodologia suprafeței de răspuns. S-a stabilit un program experimental compozit central fracțional pentru trei variabile independente, doza de catalizator, interval de variație de la 0,1 la 0,4 g/L, concentrația de H2O2, interval de variație de la 100 la 500 mg/L, și debitul de influent (100 mg/L IBP), interval de variație de la 0,3 la 3 L/h. Variabilele dependente (răspunsurile de proces) sunt gradul de tratare și constanta de viteză de ordinul întâi.

Optimizarea economică a procesului foto-Fenton-peroxon s-a bazat pe metoda multi-obiectiv, urmărindu-se maximizarea celor două funcții scop în condițiile minimizării valorilor variabilelor independente: concentrație H2O2 și doza de catalizator.

 

 

 

Webmaster

17.10.2017